Istoricul localităţii

Prima aşezare menţionată în documentele istorice moldoveneşti, în ordine cronologică, a fost Băseşti, iniţial Boseşti, în Cartea Domnească emisă la Suceava de către Ştefan Voivod, pe 8 iunie 1443.

          În statistica din 1774, au fost înregistrate localităţile : Băsăştii, Gura Ludaşului, Tărâţa, Câmpenii, Mitocul Agapiei( Pustiana de astăzi), Hemelenii. În Cronica Visteriei Moldovei, întocmită în anul 1816, au fost înscrise satele : Câmpeni (cu 116 birnici), Pustiana – a Mânăstirii Agapia (cu 65 birnici), Băsăştii – sat răzăşesc, Băhnăşanii – al Spătarului Constantin Miclescu, Cucuieţii – sat răzăşesc.

          Pe teritoriul de astăzi al Comunei Pârjol, în anul 1816 trăiau 347 familii de birnici. Majoritatea era formată din români ortodoxi, dar şi câţiva catolici. Satul Mitocul Agapiei avea 14 case  în care trăiau familii cu nume autentic românesc (Neculai Munteanu, Vasile Mârza, Neculai şi Vasile Ciumaş, Sandu Lichi şi alţii).

          Prin reformele înfăptuite de Alexandru I. Cuza au fost organizate comunele Băsăţti, Băhnăşeni, în plasa Tazlăul de Sus. Pe teritoriul Comunei Băsăşti funcţiona în anul 1905, Societatea Italo-Română, care avea sediul în Moineşti, apreciată ca „mare industrie”a cărei materie primă era păcura, şi care folosea mâna de lucru a 25 de români şi 6 străini.

          În ceea ce priveşte vechimea componentelor administrative ale comunei, nu se cunosc date exacte dar conform unor atestări documentare situaţia se prezintă astfel :

Satul Băseşti atestat din 8 iunie 1443, Satul Hemeieni – 1470 şi Satul Băhnăşeni din 1690. Se presupune că Satul Pustiana a fost înfiinţat în sec-XV-lea când în urma bătăliei duse de către Ştefan cel Mare împotriva lui Matei Corvinul, Domnul Moldovei ar fi adus un număr de prizonieri de origine maghiară şi chiar saşi.

          În ceea ce priveşte istoria Satului Pârjol – reşedinţa administrativă a comunei – există mai multe variante :  numele original de Văriştea existent pe la 1790 fiind distrus prin incendiere în timpul unor lupte între ruşi şi unguri; o altă ipoteză este aceea că s-ar fi numit Domineşti încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare (1497).

 

          Celelalte localităţii (cătune) înfiinţate din motive diverse sunt părţi componente ale localităţilor actuale.

Înapoi